Astm

În mediul urban incidența acestei afecțiuni este dublă față de cea din mediul rural.

Astmul apare într-un procent de 7% în cazul copiilor cu varste între 7-8 ani.

În România, pacienții care au astm bronșic prezintă în medie în fiecare an:

• 2 exacerbări care duc la internări în spitale
• 3 exacerbări care presupun tratament ambulatoriu

Astmul se caracterizează printr-o inflamație cronică a căilor respiratorii (bronhiile) și determină spasme ale acestora, cu îngustarea lor bruscă și imposibilitatea de a elimina eficient aerul în expir.

Persoana cu astm prezintă mari stări de disconfort pentru perioade limitate de timp, simte că se sufocă, simte o presiune la nivelul pieptului, tușește iar respirația devine zgomotoasă, șuierătoare.

Totodată alte simptome și semne ale astmului pot include :

• dificultatea de a vorbi,
• anxietate sau panica,
• oboseala,
• dureri în piept,
• respirație rapidă,
• infecții frecvente,
• probleme cu somnul. 

Simptomele astmului variază de la o persoană la alta.

Este posibil ca o persoană să manifeste rar atacuri de astm, să aibă simptome numai în anumite momente sau tot timpul. 

• Astmul ușor sau moderat se caracterizează prin crize rare, de intensitate mică sau moderată care se pot remite de la sine
• Astmul sever implică crize frecvente, zilnice, care pot apărea și pe timpul nopții

Astmul bronșic

Inflamația cronică poate fi dată de alergii, diferite substanțe sau schimbări de temperatură.

Factorii declanșatori ai astmului pot fi clasificați în :

Identificarea şi evitarea sau reducerea expunerii la factori declanşatori reprezintă o parte esenţială pentru controlarea astmului.

Praf şi acarieni

• Aspiraţi în mod regulat folosind filtre speciale HEPA (high eficiency particulate air)
• Folosiţi huse speciale anti acarieni, care reţin praful, pentru saltele şi perne
• Spălaţi săptămânal aşternuturile şi covoarele cu apă fierbinte
• Limitaţi la maximum posibil folosirea de perne, covoare decorative
• Utilizaţi doar jucăriile de pluş care pot fi igienizate la temperaturi ridicate
• Păstraţi umiditatea sub 50% în interiorul casei. Folosiţi dezumidificatoare acolo unde umiditatea încăperilor este crescută.

Mucegaiuri

Cheia controlului apariţiei şi dezvoltării de mucegaiuri este reducerea umidităţii în mediul ambiental.

• Păstraţi umiditatea sub 50% în interiorul casei. Folosiţi dezumidificatoare acolo unde umiditatea încăperilor este crescută
• Reparaţi scurgerile de apă, acolo unde apar, de exemplu în jurul ţevilor
• Verificaţi frecvent locurile unde mucegaiurile apar în mod obişnuit cum sunt cele din jurul chiuvetei, căzii de baie. Daca identificaţi urme de mucegai pe aceste suprafeţe, curăţaţi cu fungicide sau soluţii pe bază de clor.

Părul de la animale

• Încercaţi să evitaţi deţinerea de animale cu blană în casă
• Dacă aveţi un astfel de animal, nu îi permiteţi accesul in dormitor, pe mobilerul de exterior (balansoare, şezlonguri etc) şi pe covoare, carpete etc
• Folosiţi filtre speciale HEPA (high-efficiency particulate air) pentru aparatele de aer condiţionat şi înlocuiţi-le lunar
• Spălaţi animalul săptămânal şi pieptănaţi-l în afara locuinţei, departe de persoana alergică.

Alți factori declanșatori și măsuri de prevenție:

• trebuie evitate plantele de apartament, mai ales cele cu flori, dar și cele care întrețin mucegai pe pamânt sau ghiveci. Violetele de Parma par să fie printre cele mai alergizante plante;
• peștii din acvariu pot face rău indirect, prin purecii cu care sunt hrăniți, care pot fi inhalați când sunt presărați deasupra apei;
• evitarea locuințelor cu grad mare de umezeală, igrasie și rugină
• înainte de efectuarea unui efort fizic, trebuie luată medicația de astm; pe cât posibil, evitați efortul fizic intens în aer rece sau cu nivel ridicat de poluare (Atenție: efortul fizic, practicarea sportului NU sunt contraindicate!)
• evitarea, pe cât posibil, a situațiilor stresante
• evitarea administrării de aspirină sau medicamente anti-inflamatoare non-steriodiene (ex-ibuprofen)
• în cazul persoanelor cu astm ocupațional: controlul nivelului de expunere, utilizarea de echipamente de protecție, scăderea timpului de expunere,
• scăderea în greutate în cazul persoanelor supraponderale/obeze.

Cu cât sunteţi mai informaţi despre abordarea astmului şi despre factorii declanşatori, cu atât este mai puţin probabil ca astmul să vă împiedice în activităţile de zi cu zi.

Este important să vă luaţi medicamentele prescrise şi să evitaţi factorii declanşatori. Medicul dumneavoastră vă poate cere să ţineţi un jurnal zilnic al simptomelor şi / sau o diagramă a debitului respirator de vârf. Acestea îl vor ajuta pe medic la monitorizarea astmului şi la alegerea unui tratament adecvat.

Astmul poate interfera cu capacitatea dumneavoastră de efort fizic, sau chiar cu programul normal de lucru sau activitatea școlară. Stresul și sarcina sunt alte două probleme asociate despre care trebuie să fiți informat.

Efortul fizic

Faptul că aveţi astm nu înseamnă că nu puteţi face efort fizic. Cei mai mulţi oameni cu un astm bine controlat pot să facă mişcare şi chiar să practice activităţi sportive, fără prea multe dificultăţi. Chiar şi persoanele cu astm indus de efort fizic pot şi trebuie să facă exerciţii regulate. Deşi unele sporturi pot fi riscante pentru persoanele cu astm (de exemplu scuba diving), ele pot lua parte la cele mai multe tipuri de activităţi sportive. Iată câteva sfaturi pentru practicarea activităţilor fizice în siguranţă:

• Luaţi-vă medicamentul înainte de a face efort fizic pentru a preveni astmul indus de efort
• Întotdeauna încălziţi-vă şi relaxaţi-vă în mod corespunzător
• Evitaţi pe cât posibil factorii declanşatori, cum ar fi poluarea aerului sau vremea rece.

Stresul

Stresul poate declanşa astmul, deci este important să evitaţi pe cât posibil situaţiile stresante. Reducerea stresului din activităţile zilnice va reduce şi riscul de a avea o criză de astm. Exerciţiile fizice fac parte din planul de tratament al astmului. Alte tehnici care vă pot ajuta să reduceţi nivelul stresului includ relaxarea, meditaţia şi respiraţia adâncă.

Absenţa de la muncă sau de la şcoală

Atât timp cât astmul este bine controlat, nu ar trebui să absentaţi de la muncă sau de la şcoală mai mult decât o persoană sănătoasă. Dacă aveti un copil care are astm, este important să anunţaţi la şcoală şi să vă asigurați că profesorii săi pot recunoaşte simptomele unei crize de astm şi că ştiu ce măsuri trebuie luate în această situaţie.

Locul de muncă

Atât timp cât astmul este bine controlat, veţi putea munci în aproape toate domeniile de activitate. Unele meserii, cum ar fi cele din armată sau poliţie, solicită angajaţilor un nivel ridicat de pregătire fizică. Alte meserii, care implică munca în apropierea unor factori declanşatori (de exemplu substanţe chimice folosite în inginerie sau într-un laborator, praful de făină într-o brutărie), pot să nu fie locuri de muncă potrivite pentru un bolnav de astm. Dacă observaţi că mediul profesional determină agravarea bolii, ar fi bine să vorbiţi cu medicul dumneavoastră.

Sarcina

Astmul este o afecţiune frecvent întâlnită la femeile însărcinate. Astmul mamei nu influenţează sarcina şi nici sarcina nu influenţează boala. Tratamentul corect al astmului la femeile însărcinate asigură o sarcină cu risc scăzut sau fără risc. Dacă astmul nu este bine controlat pe parcursul sarcinii, există riscul de naştere prematură sau ca bebeluşul să aibă la naştere o greutate mai mică decât cea normală. Femeile însărcinate pot avea aceleaşi crize, să se simtă mai bine sau mai rău. Astmul poate fi bine controlat în timpul sarcinii, fără risc major pentru făt.

Cum pot fi prevenite crizele de astm?

Cea mai bună metodă pentru prevenirea crizelor de astm este administrarea tratamentului de control, așa cum a fost prescris de medic, chiar și în perioadele în care nu apare niciun simptom. Este important sa fie cunoscute simptomele specifice bolii și să se intervină folosind tratamentul de urgență de îndată ce acestea încep să apară. De asemenea, o altă metodă de a preveni crizele este cunoașterea și eliminarea factorilor declanșatori.

Ce este de făcut?

Cu cât sunteți mai informat despre boala și tratamentul dumneavoastră, despre ce anume vă determină crizele și ce măsuri trebuie luate pentru a preveni acest lucru, cu atât astmul va fi mai bine controlat.

Se estimează că 5 din 100 de oameni suferă de astm si numărul acestora este în continuă creștere. Se inregistrează variații mari in funcție de caracteristicile populației: sex, vârstă, etnie, naționalitate, nivel social, mediu de viată.

Cuvântul “complementar” poate fi folosit pentru a denumi o gamă largă de tratamente şi terapii care de obicei nu conţin medicamente prescrise de medici.

Terapiile complementare includ:

• Acupunctura
• Homeopatia
• Medicină naturistă
• Yoga şi tehnicile de relaxare
• Hipnoza.

Dacă aveţi de gând să încercaţi o medicaţie sau terapie complementară, ar trebui să consultaţi mai întâi doctorul curant, deoarece unele medicamente complementare pot fi dăunătoare persoanelor cu astm.

În cazul astmului, cel mai des întâlnit simptom este criza de sufocare.

Download.pdf

Download.pdf

Download.pdf

Tratamentul pentru astm este prescris de către medicul specialist în funcție de gravitatea bolii.

În tratamentul astmului, pentru a menține boala sub control, este necesar să tratăm atât cauza (inflamația), cât și efectele asociate (criza de astm).

Sunt două categorii de tratamente în astm:

1. TRATAMENTUL DE CONTROL Se realizează cu un medicament de tip corticosteroid antiinflamator. Rolul lui este de a ține sub control inflamația căilor respiratorii, care este principala cauză a crizelor de astm. Trebuie administrat zilnic, pe termen lung, chiar și în perioadele în care afecțiunea nu are manifestări. Tratamentul poate consta în:

• Medicamente inhalatorii
• Tablete care pot fi administrate în paralel cu tratamentul inhalatoriu
• Medicamente injectabile, prescrise de medic pentru a trata forme severe ale astmului
• Renunțarea la tratamentul de control poate duce la agravarea inflamației și creștere

2. TRATAMENTUL ÎN SITUAȚII DE CRIZĂ Rolul lui este de a dilata căile respiratorii, astfel încât pacientul să poată depăși criza de astm. Este vorba despre tratamentul bronhodilatator administrat inhalator. Se administrează ocazional pentru ameliorarea simptomelor. Este indicată administrarea tratamentului imediat ce încep să apară simptome precum tusea, respirația șuierătoare, senzația de presiune în piept sau dificultăți de respirație. Tratamentul acționează în câteva minute.

În astmul bronșic, se recomandă administrarea medicației prin inhalare, cu eliberarea medicamentelor direct în căile respiratorii, pentru a asigura un maxim de eficacitate.

Planurile de îngrijire se incadrează în patru categorii primare:

1. Medicamente pentru astm cu acțiune rapidă

Conform protocolului medical aceste medicamente trebuie utilizate numai în cazul în care apar simptome de astm sau un atac de astm. Acestea au un efect rapid și ajută persoana să respire din nou.

Bronhodilatatoare - administrate pe cale orală sau injectate, bronhodilatatoarele sunt cel mai frecvent administrate cu un inhalator sau nebulizator. 

2.  Medicamente pe termen lung pentru controlul astmului

Aceste medicamente sunt administrate zilnic pentru a ajuta la reducerea numărului și severitatea simptomelor de astm, dar nu gestionează simptomele imediate ale unui atac.

Medicamente pe termen lung de control al astmului includ:

• Antiinflamatoare – se administrează prin spray inhalator, corticosteroizi și alte medicamente antiinflamatoare
• Anticolinergice – administrate în combinație cu antiinflamatoare.
• Bronhodilatatoare cu acțiune îndelungată - utilizate numai în asociere cu medicamente anti-inflamatorii
• Biologice – pentru cazuri severe, functionează prin direcționarea anticorpilor specifici din organism

O formă particulară este astmul sever, în care viața pacientului este profund afectată de simptomatologia care apare zilnic, reduce calitatea somnului și capacitatea de efort a persoanei respective, apar exacerbări – crize severe - care pun în pericol viața și impun intervenții de urgență.

Este important să se facă distincţia între astmul sever şi astmul dificil de tratat. Astmul dificil de tratat este posibil să fie unul necontrolat din cauza altor factori, cum ar fi tehnica incorectă de inhalare, aderenţa slabă la tratament şi comorbidităţi precum obezitatea şi expunerea la diferiţi factori de mediu

Dintre cauzele care împiedică obținerea controlului pot fi menționate:

•           Aderența scazută la tratamentul de fond

•           Doze inadecvate ale terapiei de fond

•           Expunere continuă la alergeni

•           Tehnica inhalatorie deficitară

•           Afecțiuni asociate agravante : sinuzita, rinita, reflux gastroesofagian

Cele mai obişnuite tipuri de medicamente antiinflamatorii sunt corticosteroizii inhalatori și antileukotrienele.

• Corticosteroizi inhalatori - sunt medicamente care reduc inflamaţia căilor respiratorii, pentru a ameliora simptomele astmatice şi pentru a preveni crizele de astm. Efectele lor secundare pot include iritare uşoară a gâtului, tuse şi răguşeală.
• Antileukotriene - sunt medicamente care ajută la controlul astmului prin blocarea substanţelor numite leukotriene, împiedicând inflamaţia la nivelul căilor respiratorii şi a plămânilor. De obicei, sunt administrate sub formă de tablete. Efectele secundare obişnuite pot include dureri de cap şi tulburări digestive.

Medicamentele bronhodilatatoare ar trebui luate doar la nevoie, odată cu apariţia unor simptome precum tuse, respiraţie şuierătoare, senzaţie de presiune toracică sau insuficienţă respiratorie.

Medicamentul trebuie luat imediat, deoarece acesta poate împiedica o criză severă de astm.
Cele mai folosite tipuri de bronhodilatatoare sunt  Beta-2 agoniştii inhalatori.
Aceste medicamente relaxează muşchii căilor respiratorii, uşurând respiraţia.

Medicamentele combinate previn inflamaţia şi dilată căile respiratorii în acelaşi timp, prin cele două tipuri de substanţe combinate într-un singur dispozitiv inhalator.

Gravitatea astmului tău se poate schimba în timp. În perioadele cu simptome ar trebui crescută doza de medicaţie antiinflamatoare sau/şi bronhodilatatoare.

Efectele secundare includ iritaţie uşoară a gâtului, tuse, răguşeală, puls mărit şi tremur.

Terapiile biologice pot schimba modul în care evoluează si este tratat astmul sever.

Terapiile biologice sunt un nou tip de medicament care funcționează într-un mod diferit față de tratamentele tradiționale pentru astm. Ele pot îmbunătăți simptomele și pot reduce atacurile de astm la persoanele cu astm bronșic sever, ajutând la oprirea proceselor din organism care cauzează inflamația plămânilor. Dacă substanța biologică funcționează bine, poate reduce și nevoia de steroizi.

Tratamentele biologice sunt oferite numai de clinicile de specialitate pentru astm. Medicul de familie va trebui să vă îndrume către un consultant la o clinică de specialitate pentru teste pentru a vedea dacă ați beneficia de o terapie biologică.

Decizia se face pe baza unor teste de sânge, analiza sputei, bronhoscopie, CT pulmonar.  La clinică veți putea discuta despre biologicul potrivit,  alte măsuri terapeutice care se impun precum și modificări ale stilului de viață.

În prezent, există mai multe medicamente biologice disponibile pentru tratarea astmului sever si vizează atât persoanele cu un diagnostic de astm alergic sever cât și cele cu astm eozinofilic sever si care nu răspund la tratamentele obișnuite.

Aceste medicamente se administreaza conform instrucțiunilor medicului dumneavoastră.

• În cazul astmului alergic sever, terapiile biologice funcționează prin reducerea cantității de substanță chimică numită IgE din organism. IgE este produsă atunci când o persoană are o reacție alergică, dar unele persoane produc prea mult și acest lucru poate provoca inflamații în plămâni.
• În cazul astmului eozinofilic sever terapiile biologice acționează prin reducerea numărului de eozinofile din organism și scade inflamația care poate provoca simptome și atacuri de astm. 

De reținut despre terapiile biologice

Odată ce începeți să luați un medicament biologic, veți fi monitorizat pentru a vedea cât de bine funcționează pentru dumneavoastră, aceasta fiind de obicei timp de 12 luni.

Va trebui în continuare să vă luați medicamentele obișnuite, inclusiv inhalatoarele, chiar dacă urmați o terapie biologică.

Produsele biologice sunt în general foarte sigure, dar rareori pot provoca reacții adverse, cum ar fi iritații minore la locul injectării, dureri de cap, oboseală și simptome asemănătoare răcelii.

Nu există în prezent studii care să compare terapiile biologice între ele, asfel încât alegerea unuia sau a altuia se bazează pe vârsta pacientului, pe biomarkeri (IgE, eozinofile), pe disponibilitatea tratamentului şi pe uşurinţa administrării acestuia.

Este de preferat ca pacientul cu o formă de astm sever să fie tratat şi monitorizat de către un medic specialist cu experienţă în această patologie.

Terapiile biologice reprezintă un pas înainte în tratamentul formelor severe de astm. Aceste tratamente trebuie rezervate pacienţilor cu astm sever necontrolat cu un tratament adecvat, iar alegerea uneia sau a alteia dintre terapiile biologice se face în funcţie de disponibilitate, de experienţa medicului și de posibilele reacții adverse.