BPOC

Boala Pulmonară Obstructivă Cronică (BPOC) afectează 8,3% din populaţia României cu vârsta peste 40 de ani.

Bronhopneumopatia obstructivă cronică, sau abreviat BPOC, este o afecțiune pulmonară frecventă. În toată lumea se estimează că există peste 600 de milioane de pacienți care suferă de BPOC.

În această boală plămânii şi bronhiile suferă modificări importante, de cele mai multe ori ireversibile, care determină manifestările din BPOC: dificultatea de a respira și tusea cronică cu producţie de spută.

Modificările pulmonare în BPOC sunt

• distrugerea structurii plămânilor = emfizem
• inflamaţia căilor aeriene şi secreţia de mucus în exces=bronşită cronică

Prognosticul pacientului cu BPOC

• În general, bronhopneumopatia cronică obstructiva tinde să evolueze lent. În stadiile incipiente, este posibil ca persoana să nici nu știe că are această boală. După ce pacientul a primit diagnosticul de BPOC, va trebui să meargă la medicul pneumolog în mod regulat și să adopte măsurile necesare pentru a ține simptomele sub control și pentru a modifica anumite aspecte ale vieții de zi cu zi.
• Pe măsură ce boala progresează, simptomele pot deveni din ce în ce mai accentuate, limitând anumite aspecte ale vieții pacientului. De exemplu, pacienții cu BPOC în stadii avansate nu pot avea grijă de ei, fără a avea alături pe cineva care să îi ajute, au un risc mare de a face infecții respiratorii, de a dezvolta probleme cardiace și cancer pulmonar.
• În general, BPOC reduce speranța de viață, deși prognosticul variază considerabil, de la un pacient la altul. Pacienții cu această boală care nu au fumat niciodată ar putea avea o reducere modestă a speranței de viață, pe când foștii fumători ori actualii fumători au un risc mai mare de a avea viața scurtată considerabil

Ce puteți face dacă suferiți de BPOC

1. Renunțați la fumat!
2. Respectați indicațiile de administrare pentru fiecare medicament.
3. Mergeți măcar de 2 ori pe an la medic pentru control.
4. Solicitați vaccinul antigripal.
5. Deplasați-vă imediat la spital sau la medic dacă respirați mai greu.
6. Aerisiți casa. Stați cât mai departe de sursele de fum de țigară care v-ar putea îngreuna respirația.
7. Mențineți-vă în formă. Plimbați-vă, faceți regulat exerciții, mâncați sănătos.
8. Dacă sunteți într-un stadiu sever al bolii, învățați să respirați corect.

• Fumatul este, de cele mai multe ori, cauza acestei afecțiuni. Daca aveți peste 40 ani și fumați sau ați fumat în trecut, aveți un risc mult mai mare să suferiți de BPOC decât persoanele de aceeași vârstă cu dumneavoastră, dar care nu au fumat niciodată. Aşadar renunțați la fumat!
• Alte cauze pentru apariția BPOC sunt iritanții pulmonari inhalați o lungă perioadă de timp — cum ar fipraful industrial sau substanțele chimice volatile, dar și poluarea casnică. Există și cauze genetice, în care deficitul unei anumite enzime din organism poate determina BPOC.

Substanțele care au fost asociate cu BPOC includ:

• praf de cadmiu și vapori
• praf de cereale și făină
• praf de silice
• fum de sudură
• izocianați
• praf de cărbune

Riscul de BPOC este și mai mare dacă respirați praf sau vapori la locul de muncă și fumați!

Ești mai probabil să dezvolți BPOC dacă fumezi și ai o rudă apropiată cu afecțiunea, ceea ce sugerează că unele gene ale oamenilor le-ar putea face mai vulnerabile la afecțiune.

Aproximativ 1 din 100 de persoane cu BPOC are o tendință genetică de a dezvolta afecțiunea, numită deficiență de alfa-1-antitripsină. Alfa-1-antitripsina este o substanță care vă protejează plămânii. Fără acesta, plămânii sunt mai vulnerabili la deteriorare.

Persoanele care au un deficit de alfa-1-antitripsină, de obicei, dezvoltă BPOC la o vârstă mai fragedă, în special dacă fumează.

• Simptomele sau manifestările BPOC nu sunt întotdeauna evidente, mai ales în stadiile de început.
• Mulți oameni cred că tușesc sau respiră mai greu pentru că fumează sau pentru că îmbătrânesc.

Atentie!

Tusea fumătorului NU este un fenomen normal. Niciunul dintre simptomele datorate fumatului nu este normal și aceste semne ar trebui să vă avertizeze că plămânii dumneavoastră suferă și se îmbolnăvesc progresiv.  

BPOC este o afecțiune perfidă, care apare lent și progresiv în viața dumneavoastră, iar manifestările se agravează treptat. De multe ori, manifestările BPOC pot fi cu ușurință puse pe seama îmbătrânirii sau a altor boli, mult mai puțin severe, ceea ce poate să poate să întârzie diagnosticul acestei afecțiuni.

• Apare și se accentuează în timpul efortului fizic din ce în ce mai redus ca intensitate
• Se datorează:
  • pierderii elasticității plămânilor
  • îngustării căilor aeriene

Rezultă imposibilitatea de a mai putea evacua complet aerul din plămâni.

Toate acestea duc la incapacitatea de a mai inspira o cantitate suficientă de aer proaspăt

• Odată cu evoluția bolii, respirația grea se transformă în senzația de lipsă de aer, pe care o puteți resimți chiar și la eforturi minime, pentru activități zilnice de rutină – când vă îmbrăcați, vă încălțați sau când vă faceţi toaleta zilnică

• Are caracter cronic, adică durează de mai mult de 3 luni
• Deși poate fi primul semn de BPOC, mulți pacienți consideră că este semnul unei răceli banale sau altei afecțiuni respiratorii, mai puţin severe
• Prin tuse organismul încearcă să elimine mucusul în exces, rezultat ca urmare a iritării cronice a căilor respiratorii

• Expectorația de mucus (sau spută) este un alt simptom frecvent în BPOC
• Producția de mucus este un fenomen normal, prin care se întreține umidifierea căilor respiratorii. Mucusul acţionează ca un factor de protecție a căilor respiratorii și în el se prind, ca într-o adevărată pânză de păianjen, bacterii, particule iritante din fum sau alte tipuri de substanțe de care organismul încearcă să se apere, eliminându-le
• Cel mai frecvent, sputa nu are culoare. Când culoarea se schimbă în galben, verde, roșu sau are un aspect roșu-violaceu, aeasta semnalează de obicei o infecție pulmonară

• Înseamnă zgomotul ca un șuierat, care se produce atunci când expirați
• Este un sunet anormal, care semnifică o afectare a sănătății plămânilor dumneavoastră

• Se datorează efortului tot mai crescut pe care îl faceți pentru a respira
• Apare mai ales în legătură cu crizele de tuse

Este o consecință firească a efortului tot mai mare depus pentru fiecare respirație

Dacă aveți BPOC și vă simțiți obosit în permanenţă, este posibil ca funcția pulmonară să fie foarte redusă.

De asemenea, aproximativ 25-40% dintre persoanele care trăiesc cu BPOC se confruntă și cu pierderea în greutate, aspect care poate duce la scăderea calității vieții.

Pierderea în greutate apare în principal din cauza lipsei poftei de mâncare, cauza principală a acesteia fiind dificultatea de respirație. Alte cauze posibile identificate la persoanele cu BPOC sunt:

• mâncarea nu mai are gust,
• persoanele se simt prea obosite,
• medicamentele pentru tratarea BPOC care duc la pierderea poftei de mâncare.

O persoană care trăiește cu BPOC are nevoie de 430-720 de calorii în plus pentru a putea susține efortul depus în respirație.

• Buzele și degetele se învinețesc
• Este un semn că organismul nu mai primște oxigen în mod corespunzător
• În plus, dioxidul de carbon nu poate fi eliminate și rămâne în sânge, ceea ce determină culoarea albăstruie-vineție a pielii

Pe măsură ce BPOC se agravează, lipsa oxigenului la nivelul creierului poate să producă tulburări de dispoziție și de memorie, de depresie și anxietate, fără ca aceste simptome să fie trăsături caracteristice ale BPOC.

✓ Cu ajutorul unui tratament corect administrat, conform recomandărilor medicului, veți putea observa ameliorarea evidentă a acestor simptome!

Atenție!

• Simptomele BPOC pot să lipsească aproape complet, î n special în stadiile de început ale bolii.
• BPOC nu debutează brusc, ci apare treptat în viața pacientului
• Trebuie s ă acordați atenție oricăror simptome, oricât de puțin s-ar manifesta. Oricare dintre semnele care vă atrag atenția poate fi important. Altfel, veți întârzia momentul prezentării la medic pentru diagnostic. Fără diagnostic, cel mai probabil nu veți avea un tratament corect.
• Organismul pacientului încearcă să se adapteze cumva la efortul tot mai crescut de a respira, de cele mai multe ori prin limitarea eforturilor fizice, în ideea că eforturile mai reduse menajează organismul și simptomele vor dispărea. Evitarea exercitiilor fizice creaz ă un cerc vicios – respirația dificilă (dispneea) îi face pe pacienți să evite mișcarea, iar lipsa mișcării nu face decât să accentueze degradarea funcționării pulmonare. Medicul vă va recomanda să vă stabiliți un program zilnic de exerciții fizice și să încercați să creșteți treptat nivelul de efort.
• Prima condiție este să vă prezentați cât mai din timp la medic și să încercați să renunțați la fumat!
• Apoi, cu diagnostic corect și tratament administrat zi de zi, pacientul cu BPOC poate avea o viață activă alături de cei dragi, fără să le fie o povară.

Diagnosticul este pus de către medicul pneumolog în urma unui consult în cadrul căruia va evalua simptomele pacientului, va discuta cu acesta despre antecedentele medicale personale și cele ale familiei și despre orice fel de expunere a pacientului la substanțe iritante pentru plămâni, în special la fumul de țigară.

ATENȚIE! În urma examenului fizic și a istoricului semnele clinice care să indice BPOC sunt relativ nespecifice, mai ales în formele uşoare şi moderate de boală. De aceea este necesară confirmarea diagnosticului prin spirometrie, care permite în plus şi stadializarea bolii. În absența spirometriei diagnosticul de BPOC este incert.

Investigaţia în urma căreia medicul vă poate spune dacă suferiți sau nu de BPOC este un test care evaluează cum funcționează plămânii dumneavoastră.

• Acest test se numește spirometrie Este simplu și nedureros. Un aparat va măsura volumul de aer pe care îl puteți expira într-o secundă, adică Volumul Expirator Maxim în prima Secundă (VEMS).
• Valoarea VEMS este scăzută atunci când căile aeriene sunt blocate și nu veți putea expira aceeași cantitate de aer ca o persoană fără obstrucție la nivelul căilor respiratorii.
• Uneori, medicul vă poate recomanda să faceți o radiografie toracică pentru clarificarea diagnosticului. Atenție! O radiografie normală nu exclude diagnosticul de BPOC.

Atenție!

Cu cât momentul diagnosticului este întârziat sau dacă nu respectați întocmai tratamentul recomandat de medic, șansele în lupta cu o boală care apare fără să vă avertizeze și care progresează mult timp în tăcere, se reduc treptat.

De aceea, tratați BPOC cu multă responsabilitate și nu uitați să discutați cu medicul, de fiecare dată, despre orice simptom nou sau care s-a agravat.

Medicul vă poate recomanda și alte investigații pentru a diagnostica această boală:

• Computer Tomografia (CT) - o scanare mult mai amănunțită a plămânilor decât radiografia pulmonară; aceasta poate ajuta medicul să detecteze emfizemul
• Analiza gazelor sangvine arteriale - acest test de sânge măsoară cât de bine plămânii pacientului reușesc să aducă oxigenul în sânge și cât de bine reușesc să elimine dioxidul de carbon.
• Alte analize de sânge. Desi analizele uzuale de sânge nu ajută în diagnosticul BPOC, ele pot arăta ce a cauzat boala și pot evidenția markeri ai inflamației.
   

Denumită și boala cu mai multe fețe, BPOC este o boală care poate afecta, pe rând, toate organele, în lipsa diagnosticării şi a unui tratament corect. Astfel, pacienţii cu BPOC pot prezenta şi numeroase alte afecţiuni asociate, precum: 

• boli cardiovasculare,
• diabet zaharat,
• hipertensiune arterială,
• osteoporoză,
• depresie-anxietate.

Complicații frecvente ale bronhopeumopatiei obtructive cronice

Majoritatea pacienților sunt diagnosticați târziu, în stadii avansate ale bolii, de regulă în urma unui episod de exacerbare al BPOC. Fără un tratament de specialitate, BPOC poate avea complicații severe și poate duce chiar la o moarte prematură.

• Aproximativ 40% dintre pacienți prezintă și afecțiuni cardiovasculare. Insuficiența cardiacă este cea mai întâlnită, urmată de cardiopatia ischemică, angina și infarctul miocardic, bolile arteriale periferice, aritmiile și accidentele vasculare cerebrale.
• Diabetul intră și el în categoria complicațiilor BPOC, el întâlnindu-se la 10% din pacienți.
• Osteoporoza este întâlnită într-un procent de două ori mai mare la pacienții cu BPOC decât la cei de vârste similare, care nu suferă de bronhopneumopatie.
• Din cauza impactului semnificativ pe care îl are asupra vieții pacienţilor, depresia este regăsită în proporție de 18-22% din cazurile diagnosticate cu BPOC.

BPOC și cancerul pulmonar: care sunt asocierile?

• Cele două boli au mai mulți factori de risc în comun, unul dintre aceștia fiind fumatul. Ambele afecțiuni au un risc mai mare de apariție dacă persoana fumează pasiv sau dacă este expusă la substanțe chimice ori la alte tipuri de fum la locul de muncă prin prisma meseriei.
• Poate fi implicată și o predispoziție genetică în dezvoltarea atât a cancerului pulmonar, cât și a bronhopneumopatiei obstructive cronice. În plus, trebuie să ținem cont și de faptul că riscul de a dezvolta BPOC ori cancer la plămâni crește odată cu vârsta.

S-a dovedit faptul că un procent destul de mare dintre pacienții cu cancer pulmonar suferă și de BPOC, astfel încât BPOC este considerat un factor de risc important pentru cancerul pulmonar.

IMPORTANT despre BPOC

• Nu este doar o boală a plămânului, ci afectează întregul organism.
• BPOC se instalează lent, după mulți ani de fumat, însă afectează și nefumătorii.
• La femei, bronhopneumopatia obstructivă cronică este mai severă.
• BPOC nu este o boală a vârstnicului.
• Bronhopneumopatia obstructivă cronică este o boală cu simptome care nu sunt specifice, și ele pot fi confundate foarte ușor fie cu efectele fumatului (tuse, expectorație), fie cu efectele înaintării în vârstă (oboseală sau senzația de sufocare).
• Pentru că de multe ori nu este diagnosticată la timp, BPOC poate afecta, pe rând, toate organele; din această cauză, pacienții tratează toate celelalte afecțiuni și nu știu că, de fapt, BPOC este cauza acestora.

Download.pdf

Download.pdf

BPOC nu este o boală vindecabilă, dar se poate trata și evoluția sa poate fi întârziată

Tratamentul în BPOC are ca obiectiv ameliorarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii.

Există mai multe tipuri de medicamente, pe care medicul le recomandă în funcție de simptomele descrise și de rezultatele analizelor dumneavoastră (de exemplu, rezultatul spirometriei). Cele mai multe medicamente se administrează pe cale inhalatorie, cu ajutorul unor dispozitive special. Astfel, medicamentele ajung direct în plămâni.

• Medicamentele vă pot ajuta numai dacă le luați corect
• Rugați medicul sau asistenta să repete instrucțiunile de administrare, până când veți fi sigur că ați înțeles
• Veți observa singur ameliorarea simptomelor, după administrarea corectă și fără pauze a tratamentului. Aceasta înseamnă că este eficient și faceți ce trebuie pentru sănătatea dumneavoastră
• Pentru cele mai multe dintre medicamente, efectele favorabile pot fi observate dupa 1-3 săptămâni de utilizare; nu vă descurajaţi şi nu renunţaţi la acel medicament, considerând că nu este bun!
• Pentru a fi eficient, tratamentul trebuie administrat zilnic; aceasta este prima regulă pentru a evita episoadele de agravare a bolii (exacerbări)

Discutați cu medicul despre opțiunile de tratament.

Evaluarea pacientului cu BPOC stabil se realizează la intervale de 3-6-12 luni, în funcție de severitatea patologiei. La fiecare vizită se evaluează:

• statutul de fumător (nefumator, fost fumător sau fumător activ), precum și gradul de expunere, măsurat în pachete/an (numărul de pachete pe zi x numărul de ani ca fumător activ).
• gradul de dispnee (test de mers de 6 minute)
• simptomele asociate și apariția complicațiilor (insuficiență respiratorie cronică, cord pulmonar cronic, poliglobulie).

Este necesară notarea frecvenței exacerbărilor și a internărilor în spital, precum și funcția ventilatorie prin spirometrie.

Tratamentul farmacologic include următoarele clase de medicamente:

• Bronhodilatatoare – medicație centrată pe simptome. Ele pot fi cu durată scurtă de acțiune (se administrează la nevoie pentru ameliorarea simtomelor) sau cu durată lungă de acțiune (se administreaza in mod regulat pentru prevenirea și reducerea simptomelor persistente).
• Glucocorticoizi - Corticosteroizii inhalatori (CSI) ameliorează simptomele, funcţia pulmonară, calitatea vieţii şi reduc frecvenţa exacerbărilor la bolnavii cu VEMS < 60%. CSI pot fi utili pentru bolnavii stabili, la care determină reducerea gravităţii exacerbărilor şi a numărului de internări, precum şi creşterea toleranţei la efort. Au un efect mai bun în cazurile severe. Corticosteroizii orali sunt utili în exacerbări, însă tratamentul pe termen lung nu este recomandat, nu are efecte benefice dovedite și apar efecte adverse serioase (osteoporoză, fracturi vertebrale

Antibioticele, mucoliticele, antitusivele sau stimulentele respiratorii NU sunt recomandate în tratamentul de fond al BPOC.

Alte tipuri de tratamente utilizate în forma stabilă de BPOC mai pot fi:

• Oxigenoterapia de lungă durată (>15 ore/zi) : se recomandă la pacienții cu SaO2 sub 88%, în stadiul IV de BPOC. Crește durata de supraviețuireși are un impact benefic asupra hipertensiunii pulmonare, capacității de efort mecanicii pulmonare și statusului mental.
• Reabilitarea include: antrenament fizic, consiliere nutrițională, educație cu scopul de a reduce simptomele, a îmbunătăți caitatea vieții și ctreșterea participării la activitățile de zilnice
• Intervenții chirurgicale - nu sunt suficeinte dovezi pentru utilizarea lor pe scară largă
• Vaccinarea antigripală anuală este recomandată tuturor pacienților cu BPOC, iar vaccinarea antipneumococică se recomandă în cazurile severe cu VEMS <40% sau la pacienții vârstnici >65;

• Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) va ajunge a treia cauză de mortalitate la nivel global până în 2030, conform estimărilor OMS (Organizația Mondială a Sănătății).
• Exacerbările determină 3,17 milioane de decese anual.
• Supraviețuirea în BPOC depinde de prezența, frecvența și intensitatea exacerbărilor. Doar 50% dintre pacienții internați pentru exacerbări supraviețuiesc la 5 ani.

Indiferent de stadiul bolii, semnele clinice se pot agrava, mai ales tusea și expectorația. Vorbim atunci despre exacerbare – o stare determinată de cele mai multe ori de o infecție a căilor respiratorii.

Cum se poate manifesta o exacerbare?

Simptomele dumneavoastră se agreavează, chiar dacă v-ați adiministrat corect tratamentul zilnic.

Sputa își schimbă culoarea – devine galbenă sau verde.

Apar febra și frisoanele sau chiar starea de confuzie.

Apare durerea toracică.

Oboseala devine persistentă.

Apare senzația de frică, de teamă că nu veți mai putea respira.

Buzele sau degetele se învinețesc.

Atenție!

În astfel de situații mergeți imediat la spital sau chemați salvarea. Aceste stări pot fi uneori foarte grave, astfel încât să vă pună viața în pericol!

Declinul funcției respiratorii și gradul mare de dizabilitate au un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Pacienții descriu dificultățile respiratorii ca pe un sentiment „mai rău decât moartea” și consideră că nu se vor putea recupera niciodată.

Spre deosebire de BPOC stabil, exacerbările acute prezintă o serie de dificultăți de management și pot crește riscul de morbiditate și mortalitate. Se estimează că 70-80% din exacerbări pot avea o cauză virală sau bacteriană care determină o infecție respiratorie, iar restul de 20-30% se datorează fie expunerii la un poluant sau au o etiologie necunoscută. Detecția precoce și un tratament agresiv și prompt al exacerbărilor pot asigura un rezultat favorabil.

Ca opțiuni terapeutice în exacerbarile din BPOC sunt de menționat următoarele:

• Bronhodilatatoarele inhalatorii - Bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune și anticolinergicele rămân tratamentul principal al simptomatologiei și obstrucției din timpul exacerbărilor. În inspir, efectele bronhodilatatoarelor încep în 5-minute, cu un maxim terapeutic la 30 de minute.
• Antibioterapie - Datorită creșterii numărului de organisme rezistente (mai ales la pacienții cu exacerbări severe și la cei cu un tratament anterior cu antibiotice și corticosteroizi pe cale orală) se recomandă antibiotice cu spectru larg, cum ar fi fluorochinolone de generație nouă, care vor fi eficiente împotriva tulpinilor rezistente de H. influenzae și S. pneumoniae
• Glucocorticosteroizi - Rolul corticosteroizilor sistemici în tratamentul exacerbărilor rămâne controversat. Nu există nici o dovadă puternică pentru a realiza o selecție corespunzătoare a pacienților, calea de administrare sau durata tratamentului.
• Oxigenoterapie - Terapia cu oxigen este benefică în tratamentul exacerbărilor BPOC, pacienții fiind adesea hipoxici.
• Agenți mucolitici – În ciuda rezultatelor controversate, pacienții cu spută vâscoasă pot beneficia de terapia mucolitică, dar beneficiile finale nu sunt semnificative.
• Metilxantine - Metilxantinele utilizate i.v. (teofilină, aminofilină) sunt considerate ca terapie de linia a doua în cazul unui răspuns ineficient la terapia standard.
• Ventilația non-invazivă - Un progres semnificativ în tratamentul exacerbărilor BPOC a fost implementarea tratamentului ventilației neinvazive cu presiune pozitivă (VNI). S-a demonstrat că VNI îmbunătățește acidoza respiratorie acută (crește pH-ul și scade presiunea parțială a dioxidului de carbon arterial), scade frecvența respiratorie, efortul respirator, severitatea dispneei, precum și complicațiile (ex.: pneumonia de ventilație) și durata spitalizării. Astfel, se evită intubarea, iar mortalitatea datorată exacerbărilor BPOC este substanțial redusă.