Cancer
Cancerul pulmonar este una din cele mai grave consecinţe ale fumatului!
Într-o bronhie sau în plămân se dezvoltă o tumoră malignă, care evoluează mult timp fără simptome. În dezvoltarea ei, ea poate invada structuri anatomice învecinate (inimă, vase, coaste) sau poate trimite celule la distanţă, în alte organe (creier, ficat, oase) producând metastaze.
Pe scurt...
Depistarea precoce a cancerului pulmonar schimbă radical şansele pacientului. De aceea, prezentarea la medic nu trebuie amânată dacă apar simptome respiratorii.
Fumatul este "călăul" care ucide prin cancer! Dacă alte boli legate de fumat mai dau răgaz pacientului "să se căiască", cancerul pulmonar este o cale fără întoarcere; de aceea, cea mai buna profilaxie a cancerului pulmonar este abandonarea din timp a fumatului.
Ce provoacă cancerul pulmonar?
Factor de risc principal: fumatul (deşi nu sunt foarte mulţi fumători care fac cancer, se ştie că cca 85% dintre bolnavii cu cancer pulmonar sunt fumători). Fumul de ţigară este un amestec ucigător de substanţe cancerigene, care pot provoca mai devreme sau mai târziu cancerul. De aceea, riscul fumătorilor este cumulativ, cu cât fumează mai multă vreme, cu atât creşte riscul de cancer. Invers, cei care abandonează fumatul au un risc din ce în ce mai mic de a face cancer, ajungând însă ca nefumatării abia după 10 ani.
Cum se manifestă cancerul pulmonar?
Din nefericire, de multe ori cancerul pulmonar începe să se manifeste când deja a evoluat mult timp în tăcere, făcând ca diagnosticul să se pună adesea în faze avansate. Tusea (sau schimbarea caracterului tusei) este un simptom adesea neglijat de fumători, care-l consideră "normal". Expectoraţia cu striuri de sânge sau chiar hemoptizia (expectorarea de sânge) sunt adesea atât de alarmante încât pacientul se prezintă la medic în aceeaşi zi. Pacienţii mai pot acuza dureri toracice persistente, scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare, răguseală de apariţie recentă şi care nu mai trece, lipsă de aer. Nici unul dintre simptome nu este tipic. De multe ori simptomele pot lipsi cu desăvârşire iar problema se descoperă cu ocazia unui control de rutină.
Cum se pune diagnosticul?
Radiografia pulmonară poate arăta prezenţa unei tumori sub forma unei pete de diverse dimensiuni într-unul din plămâni. Radiografia normală nu exclude însă prezenţa unei tumori mici, ascunse în spatele inimii, de exemplu. Uneori poate apărea o pleurezie (acumulare de lichid în torace), care poate fi o complicaţie a cancerului pulmonar.
Bronhoscopia este o investigaţie esenţială pentru diagnostic. Ea poate pune în evidenţă tumora dezvoltată în interiorul bronhiei, aduce informaţii despre localizarea ei şi despre posibilitatea de a se interveni chirurgical.
Prin bronhoscopie se poate face o biopsie din tumoră, adică se poate "ciupi" un fragment de cca 1 mm3 din zona modificată, care se trimite la laboratorul de anatomie patologică. Aici se poate spune dacă tesutul recoltat este canceros (malign) şi din ce tip de celule este alcătuit. Biopsia bronşică (ca orice altă biopsie) nu provoacă cancerul, ea nu face decât să pună în evidenţă cancerul deja existent. În plus, prelevarea biopsiei nu determină "împraştierea" cancerului.
Tomografia computerizată arată mai bine decât radiografia localizarea tumorii, permite să se aprecieze extensia ei către ţesuturile vecine şi eventuala prezenţă a metastazelor. Tomografia computerizată nu poate înlocui însă bronhoscopia deoarece nu permite biopsia şi evidenţierea celulelor canceroase.
Puncţia pleurală este indispensabilă când tumora pulmonară este însoţită de o pleurezie. Lichidul poate fi adesea hemoragic. Analiza celulelor din lichid poate evidenţia celule canceroase.
Pot fi utile şi alte investigaţii: ecografia abdominală poate evidenţia metastaze hepatice, scintigrafia osoasă pe cele osoase etc.
Diagnosticul de cancer este cert atunci când se găsesc celule canceroase în biopsia bronşică sau în secreţiile aspirate în timpul bronhoscopiei sau în lichidul pleural.
Stadializarea tumorii
După ce se stabileşte că este vorba de un cancer pulmonar, medicul trebuie să aprecieze pe baza investigaţiilor care este stadiul bolii. De acesta depinde alegerea tratamentului potrivit ca şi prognosticul. Stadiul se apreciază în funcţie de mărimea şi poziţia tumorii (T), de prezenţa ganglionilor (N) şi a metastazelor (M). De exemplu, o tumoră mai mică de 3 centimetri, care nu afectează decât o bronhie mică şi este însoţită de un mic ganglion pulmonar de aceeaşi parte cu tumora, fără metastaze, este stadiul II, beneficiază de tratament eficient şi are prognostic bun. O tumoră mare de 10 cm, care afectează o bronhie mare sau chiar traheea, se însoţeşte de un ganglion palpabil la baza gâtului şi de metastaze în ficat este în stadiul IV, beneficiază de puţine opţiuni terapeutice şi are prognostic prost.
Cancerul pulmonar este considerat unul dintre cele mai agresive forme de cancer cu o speranță de viată extrem de scazută și acest lucru se datorează deopotriva depistării târzii, în stadiile avansate ale bolii.
In România, anual, 12.000 de persoane sunt diagnosticate cu această afecțiune, iar trei sferturi dintre ele ajung la medic în stadii prea avansate pentru a putea fi salvate.
Cancerul pulmonar este silențios și extrem de agresiv!
Factorii de risc din cancerul pulmonar
Fumatul activ reprezintă principala cauză a cancerului pulmonar la 9 din 10 persoane. Fumul de țigară conține peste 7000 de compuși chimici cu potențial cancerigen iar riscul de a dezvolta cancer pulmonar este determinat atît de de vârsta cât de numărul de țigări fumate pe zi.
Fumatul pasiv, specific nefumătorilor, reprezintă și el un foarte mare factor de risc în dezvoltarea cancerului pulmonar. Persoanele nefumătoare, expuse frecvent la fumul de țigară sunt cu până la 30% mai predispuse dezvoltării cancerului pulmonar decât persoanele nefumătoare care evită spațiile închise în care se fumează.
- Riscul de apariție a cancerului pulmonar crește odată cu durata fumatului și numărul de țigări, dar este mult mai dependent de durată decât de numărul de țigări. Fumatul unui pachet de țigări pe zi timp de 40 de ani prezintă mai multe riscuri decât fumatul a două pachete de țigări pe zi timp de 20 de ani
- Riscul de cancer pulmonar la fumători este de asemenea mai ridicat în cazul celor care încep să fumeze la o vârstă mai tânără
Printre alți factori de risc se pot enumera:
Semnele si simptomele din cancerul pulmonar
Cancerul pulmonar este o boală pentru care diagnosticul se face cu dificultate și din păcate pentru mulți pacienți se face în stadiile avansate al bolii. Una din principalele cauze pentru un diagnostic întârziat este reprezentată de lipsa unor semne și simptome specifice, multe dintre ele fiind similare si întâlnite frecvent și în alte afecțiuni respiratorii (răceli, bronșite, pneumonii, etc.). Cu toate acestea, ele trebuie să vă determine să vă adresați medicului. Este bine să rugați medicul să vă facă o radiografie pulmonară sau să vă mai examineze încă un medic daca aveți în mod repetat urmatoarele simptome:
Persistența și tipul tusei trebuie să reprezinte factori importanți pentru care să luați decizia de a efectua investigații suplimentare!
Diagnosticul în cancerul pulmonar
Pacientul cu suspiciune de cancer pulmonar care are și simptome se prezintă de obicei la pneumolog, acuzând dificultate în respirație, tuse sau durere toracica. Pacienții asimptomatici devin suspecți de obicei după o examinare radiologică de rutină (la cerere sau controale periodice) ori în cadrul investigațiilor pentru alte afecțiuni. De cele mai multe ori, se observă radiologic o leziune suspectă și pacientul este trimis pentru completarea investigațiilor.
|
- Cele mai frecvente investigații care conduc către diagnostic sunt: CT (computer tomografie) de torace, bronhoscopie cu sau fără biopsie, probe funcționale respiratorii, analize de sânge, markeri tumorali.
- Singura investigație care poate pune diagnosticul de certitudine este examinarea anatomopatologică a unui fragment de țesut sau a altui material biologic.
- Diagnosticul complet realizat cât mai devreme în cursul evoluției bolii este ESENȚIAL în tratamentul personalizat al pacientului cu un cancer pulmonar și care să îi ofere șansa unui maxim de beneficii posibile. În acest sens, este extrem de importantă recunoașterea simptomelor sugestive și efectuarea investigațiilor necesare.
Tipuri de cancer pulmonar
Din punct de vedere medical, cancerele pulmonare sunt clasificate în funcție de aspectul microscopic al probelor bioptice pulmonare. În funcție de tipul diagnosticului de cancer, medicul curant poate stabili schema terapeutică potrivită și planul de tratament.
Cele două mari tipuri de cancer includ:
- Cancer pulmonar cu celule mici – apare aproape exclusiv la persoanele fumătoare și este mai puțin frecvent decât forma cu celule mari; el reprezintă aproximativ 15% din totalul cancerelor pulmonare.
- Cancer pulmonar cu celule mari – acest tip de cancer înglobează mai multe forme: carcinom scuamos, adenocarcinom, carcinom cu celule mari si reprezintă aproximativ 85% din totalul formelor de cancer pulmonar.
Aceste două tipuri de cancer pulmonar răspund diferit la schemele de tratament administrate și totodată au o speranță de viață diferită. Se cunoaște faptul că tipul de cancer pulmonar cu celule mici este unul mult mai agresiv, cu o evoluție mult mai rapidă decât tipul de cancer pulmonar cu celule mari.
Nu toate tipurile de cancer pulmonar pot fi prevenite, însă există o serie de măsuri de prevenție, prin limitarea expunerii la anumiți factori și prin adoptarea unor obiceiuri care nu doar reduc riscul de cancer dar și susțin funcționalitatea normală a organismului uman.
Evitați fumul de țigară! – primul lucru care poate preveni cancerul de plămân este să nu fumezi și să nu te expui la fumul de țigară. Indiferent de vârstă și de perioada petrecută ca fumător activ, renunțatul la acest viciu poate reduce riscul de cancer pulmonar și poate prelungi viața.
Evitați expunerea la radon și alte substanțe cancerigene – informarea corectă în legătură cu diferite substanțe la care se poate expune un om în activitățile zilnice este primul pas pe care îl poate face pentru evitarea lor și micșorarea riscului de cancer.
Adoptă o alimentație sănătoasă – dieta bazată pe legume și fructe, de preferat crescute organic, reduce riscul de formare a cancerului pulmonar, atât în cazul nefumătorilor cât și al fumătorilor. Alimentele bogate in antioxidanti si fitoestrogeni sunt în mod deosebit recomandate: alimentele pe baza de soia, cerealele integrale, usturoiul, semințele, nucile, fasolea, fructele de mare, prunele, broccoli, varza.
Practică o formă de sport – studiile arată că exercițiile fizice pot reduce riscul dezvoltării cancerului, indiferent de tipul său. Se recomandă 150 de minute de sport de intensitate medie, săptămânal, sau măcar 20 – 30 de minute zilnice de plimbări în natură.
Limitarea consumul de alcool poate reduce riscul de cancer pulmonar. În cazul bărbaților, consumul de bere si alte băuturi alcoolice poate crește riscul de cancer pulmonar.
Parcursul pacientului de la primele semne și simptome până la un diagnostic complet de cancer pulmonar
Parcursul pacientului de un diagnostic de precizie până la un tratament personalizat în cancerul pulmonar
Identificarea profilului molecular
În ultimii 10-15 ani s-au înregistrat progrese remarcabile în înțelegerea biologiei și a tratamentului bolii.În cancerul pulmonar modificările genetice pot fi implicate în procesul de apariție a acestei boli prin activarea unor gene, cunoscute sub numele de oncogene sau mutații “driver”.
Identificarea mutațiilor genetice a condus la o schimbare de paradigmă in diagnosticul și tratamentul cancerului pulmonar cu celule mari. Practic s-a înregistrat o adevărată revoluție în tratamentele apărute în ultimii ani și prin urmare se poate vorbi astăzi despre un tratament personalizat în cazul acestui tip de cancer.
Tratamentul oncologic pentru cancerul pulmonar are la bază identificarea profilului molecular pentru fiecare pacient.
În acest context, în ultimele două decenii mortalitatea prin cancerul pulmonar a înregistrat o scădere importantă.
Dacă acum 10 ani pacienții diagnosticați nu trăiau mai mult de 6-12 luni, astăzi supraviețuirea se măsoară în ani.
1 din 4 pacienți supraviețuiește astăzi peste 5 ani datorită introducerii terapiilor inovatoare.
Abordarea multidisciplinara in cancerul pulmonar. Tipuri de tratamente
Tratamentul oncologic se stabilește de către medicul curant (membru in cadrul unei comisii de specialitate, alături de alți medici specialiști: radioterapeut, chirurg toracic, pneumolog, anatomo-patolog) în funcție de stadiul bolii, profilul molecular tumoral, dimensiunea și localizarea tumorii pulmonare, starea generală de sănătate și nu în ultimul rând de preferințele pacientului. Există mai multe tipuri de tratamente oncologice:
- Tratamentul chirurgical
Acest tip de intervenție este limitat doar pentru stadiile incipiente ale bolii (stadiile I, II și pentru o mică parte din III, când boala este localizată doar la nivel pulmonar) și reprezintă operația fundamentală pentru tratamentul cancerului pulmonar cu celule mari. În urma evaluării imagistice pre și postoperator mai pot exista pentru acești pacienți operabili și necesitatea unor tratamente de tipul chimioterapiei si radioterapiei.
- Chimioterapia sau terapia citostatică
Are rolul de a distruge celule canceroase și aceasta a fost tratamentul standard pentru decenii întregi în cazul acestei neoplazii. Există mai multe tipuri de chimioterapii și ele pot fi administrate singure sau în combinație cu alte terapii (ex. imunoterapia), pe cale orală sau intravenoasă.
Gradul de utilizare a acestui tip de tratament a început să scadă în ultimii ani odată cu noile terapii (terapii țintite, imunoterapiile) care au la bază obligativitatea unui diagnostic molecular.
- Radioterapia
Presupune tratamentul cancerului cu raze X, iradierea și distrugerea celulelor canceroase. Radioterapia constă în direcționarea nedureroasă a unui fascicol de particole cu energie mare pe zonele care necesită tratament. Dacă intervenția chirurgicală nu reprezintă o opțiune de tratament (pentru stadiul III) prima atitudine terapeutică va fi asocierea chimioterapiei cu radioterapia.
- Stereotaxia
Radioterapia stereotaxică și radiochirurgia stereotaxică reprezintă metode de tratament pe bază de radiații care presupun utilizarea mai multor fascicule de radiații îndreptate spre tumoră din unghiuri diferite. Tratamentul prin această metodă poate să necesite efectuarea mai multor ședințe.
Stereotaxia este o opțiune de tratament pentru pacienții cu tumori mici care au contraindicație pentru intervenția chirurgicală. Metoda poate fi utillizată cu succes și în cazul cancerelor pulmonare care metastazează în creier sau la nivelul altor organe.
- Terapia țintită
Aceste medicamente sunt recomandate la pacienții care au cancere prin mutații genetice cunoscute și diagnosticate. Agenţii terapeutici ţintiţi utilizaţi aparţin mai multor clase de medicamente, fiind molecule cu o compoziţie extrem de diversă și au în comun calitatea de a bloca creşterea tumorală şi procesul de metastazare. Doar un procent mic de pacienți (sub 20%) prezintă mutații genetice pozitive (de ex. EGFR sau ALK), care pot permite administrarea terapiilor moleculare țintite.
- Imunoterapia
Se bazează pe acțiunea sistemului imun pentru a contracara cancerul. Combaterea bolilor prin sistemul imun propriu organismului poate să nu funcționeze asupra celulelor canceroase pentru că acestea produc proteine ce le ajută să nu fie detectate și distruse de sistemul imun propriu. Imunoterapia însă acționează tocmai prin interferența cu mecanismul anterior descris. În general, imunoterapia are aplicabilitate în cancerele pulmonare localizate avansate și în cancerele cu extindere metastatică. Imunoterapia se poate administra singură sau în combinație cu alte terapii (chimioterapie, alte tipuri imunoterapii, etc)
Marea majoritate a terapiilor inovatoare aprobate de Agenția Europeană pentru Medicamente(EMA) sunt disponibile astăzi și în România, cu anumite limitări bugetare.
Parteneri:
